Doru Cătănescu

Actor, Bucureşti
De ce ar fi folositor teatrul?

Înainte de orice, teatru înseamnă comunicare. Comunicarea presupune existenţa unei probleme asupra căreia să se acţioneze şi să fie tratată în felul în care oricine poate să aibă o opţiune.

Experienţa mea în lucrul cu copiii, indiferent de problemă, m-a făcut să înţeleg un lucru foarte important: copiii au o mare capacitate de a înţelege lucrurile, în ciuda ideilor preconcepute cu care noi îi “investim” în încercarea de a le explica lucruri sau de a-i sensibiliza cu o problemă. Nu putem să impunem ceva cu forţa, atâta timp cât subiectul nu e dispus să recepteze.

Având această mare capacitate, ei îşi pot asuma problemă şi, nu de puţine ori, pot aduce răspunsuri pe care adulţii le trec cu vederea. Acest lucru se poate întâmpla cu atât mai mult cu cât forma în care este “îmbrăcată” ideea devine mai captivantă. Teatrul, prin mijloacele sale, poate face ca un lucru static, ideatic şi teoretic să capete sens şi o formă uşor …digerabilă.

Lucrând cu copiii aflaţi în diverse situaţii am aflat un lucru foarte interesant : nu noi suntem răspunsul problemelor, ci ei. Situaţiile în care ajung unii copii nu li se datorează. Ei sunt efectul acţiunilor noastre. Dar dacă încercăm să le impunem lucruri, fără a le explica şi fără a-i face să devină receptivi şi să fie parte a rezolvării, nu vom ajunge niciodată la o rezolvare.

Un rol poate fi un stimul?
Aşa cum ei asociază caractere bune sau rele din ceea ce îi stimulează vizual şi auditiv (vezi desenele animate, filmele, diversele emisiuni şi activităţi şcolare), tot aşa un rol poate să le aducă în faţă exemple pe care nu le conştientizează sau pe care părinţii nu (mai) au timp să le expună.

De aceea, folosind aceste unelte pe care societatea în care trăim ni le pune cu multă generozitate la “dispoziţie” putem crea un dialog pe tema hranei, a atitudinii pe care copiii o au faţă de acest subiect. Dacă se creează un mic scenariu (pe baza unor exerciţii studiate şi deloc întâmplătoare) în care ei pot hotărî, în care ei pot interveni şi în care să introducem elemente din discuţiile purtate de ceilalţi parteneri ai proiectului, copiii au posibilitate de a asimila mai uşor informaţia şi pot chiar să uzeze de ea.

Repere profesionale:
Înfiinţează Grupul de Acţiune Teatrală 05 (GAT05), împreună cu Christian Benedetti (regizor, Theatre Studio Altfortville, Franţa), Olimpia Mălai, Anamaria Marinca şi Constantin Lupescu.
2007 – participă la proiectul teatral original “Gasparzii, copii sălbatici ai Europei” iniţiat de Compania franceză “Le Sablier” şi Centrul Cultural din Lublin (Polonia), proiect care îşi propune să trateze tema copilului sălbatic, a singurătăţii şi a educaţiei.
2004 – participă la proiectul de teatru “Copiii”, după o piesă de Edward Bond, implicând minorii şi tinerii din Centrul de reeducare din Satu Mare. Proiectul continuă în alte penitenciare (coord. Christian Benedetti, cu sprijinul Unicef şi Direcţia Penitenciarelor);