Inapoi

Hrana. De la nevoie primară…la stare de spirit

Daniela Văduva

Când mă gândesc la hrană, prima dată îmi vine în minte expresia “vreau/fac ceva bun de mâncare”, spus pe un ton jumătate entuziast, jumătate nostalgic şi-mi dau seama că a mânca, a mă hrăni înseamnă o stare de spirit.

Hrana de la nevoie primară…la stare de spirit! Este posibil dacă actul hrănirii devine un alt fel de a fi conştient de corp, de a deveni prezent în tine însuţi.

Senzatiile gustative, răsfaţate sau pedepsite, nu sunt doar intermediari de substanţe, ci şi de adevărate mesaje psihologice. Hrana devine hrană emoţională şi mâncăm, înghiţim în fiecare zi nu doar alimente ci şi emoţii.

Devine vital să regăsim în noi plăcerea, bucuria de a mânca şi a găti, de a ne hrăni pentru a dărui, pentru a face “ceva bun”, de drag/cu drag pentru copii dar şi pentru propriul corp pentru ca astfel devenim purtatorii şi beneficiarii unei energii de viaţă pozitive.

Copiii, în mod special, sunt mult mai sensibili la aceste mesaje psihologice din actul hrănirii şi din hrana în sine pentru că ei le primesc de la părinţii lor, de la bunici, de la persoanele semnificative pentru ei, iar modul în care se raportează la hrană şi modul în care o asimilează şi o transformă în energie de viaţă, de creştere şi maturizare reprezintă simptome ale relaţiei afective cu părinţii, cu aceste persoane importante pentru ei. Nu este deloc întâmplător cazul copiilor mofturoşi, pofticioşi, al celor care refuză hrana sau care o caută compulsiv, al celor slăbuţi şi firavi şi al celor care de la vârste mici manifestă deja tendinţe de obezitate. La cele două extreme, anorexia reprezintă teama de respingere, iar bulimia, teama de a fi abandonat. Întrând în pubertate şi mai târziu şi în adolescenţă, a te hrăni sănătos, adecvat, începe să oglindească şi relaţia psihologică cu propria persoană şi este un criteriu de evaluare a imaginii corporale.

Este interesant cum au apărut în limba expresii care subliniază analogia hrană-hrană emoţională: “nu pot să te înghit”, “mâncare asta îmi merge drept la suflet”.

Din alta perspectivă, în familie, copilul îşi formează obişnuinţele alimentare, atitudinea faţă de actul hrănirii, de semnificaţia pe care o atribuie hranei, valorile legate de a mânca sănătos, natural, adecvat, cu măsură.

Este un motiv în plus ca, prin această campanie, copiii să devină participanţi direcţi în această experienţă pentru a putea recunoaşte şi alege din ce în ce mai conştient cu ce anume se hrănesc, ce aleg să mestece, să înghită, să digere, atât ca substanţă, dar şi ca emoţie, mesaj psihologic, şi să înveţe să-şi ofere şi să ofere un alt tip de hrană şi de hrană emoţională.

Din punct de vedere simbolic, mâncarea reprezintă mama hrănitoare, pământul fertil, principiul feminin, iar actul hrănirii încorporează un demers de a regăsi partea aceea din noi continuatoare, care ne hrăneşte şi ne re-încarcă cu energie, care ne face să ne recunoaştem nevoile şi să le satisfacem.