Tare-i bine şi frumos când e omu sănătos.
Cine face gustare cu-mbelşugare, prânzeşte cu sărăcia şi cinează cu ruşinea.
Nu-ţi băga lingura unde nu ţi-e blidul.
Asudă mâncând şi-ngheaţă lucrând.
Te amesteci ca măraru-n varză.
Îl întrebi de bob şi-ţi răspunde mazăre.
Flămândului, şi o bucată de mămăligă rece i se pare plăcintă.
De vrei să mănânci pâine, nu-ţi bate joc de tărâţe.

Vai de mine, bine-mi pare,.
Când văd mămăliga mare!
Cînd o văd pe cârpător
Bat cu mâna-n piept să mor.

Cine şade acasă,
Mănâncă la masă,
Cine umbla prin sat,
Rămâne nemâncat.

De plăcinte,
Gura-ţi cântă,
De vărzare,
Şi mai tare.

Când la masă te pofteşte,
Caută să te aşezi,
Lângă cel ce te iubeşte.

La masă când te-nveseleşti,
Cu dulceaţă să grăieşti.
Că vorba aspră zgârie la gât.

Cu cât mâncarea-i mai simplă, cu atât sănătatea-i mai tare.
Lângă Domn, orice mâncare, foarte dulce ni se pare.
Mâncarea simplă, spre împuternicire, iar nu spre dărăpănare.
Până a nu munci, nu te pune la mâncare, că-ţi face greutatea mare.
Cine mănâncă ca un porc şi bea ca un bou, trebuie să şi alerge ca un cal de poşte.

(Proverbe adunate din Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia, ediţie coordonată de Iuliu Zanne, Ed. Scara, 2004)